Sursa: BCE.
Sursa: BCE.
În graficele din partea dreaptă sunt reprezentate variaţiile numărului şi valorii totale a bancnotelor euro în circulaţie în perioada cuprinsă între anul 2002 şi finele anului 2010.
Graficul 1 prezintă creşterea valorii bancnotelor euro în circulaţie (linia roşie punctată) din momentul introducerii acestora în luna ianuarie 2002. La finele anului 2010, valoarea acestora a atins 840 de miliarde EUR.
Graficul 2 prezintă creşterea numărului de bancnote euro în circulaţie (linia roşie punctată). La finele anului 2010 se aflau în circulaţie 14 miliarde de bancnote. Acest număr include şi bancnotele depozitate la bănci sub formă de economii.
După introducerea euro în anul 2002, valoarea şi numărul bancnotelor au crescut constant, însă dinamica acestora s-a încetinit progresiv, cu o singură excepţie. În luna octombrie 2008, acestea au consemnat o creştere considerabilă, ca urmare a falimentului Lehman Brothers şi a adâncirii crizei financiare. Numeroase persoane au efectuat operaţiuni de retragere de numerar din conturile de economii. În consecinţă, valoarea bancnotelor euro în circulaţie în luna octombrie 2008 a sporit semnificativ cu încă 35-40 de miliarde EUR.
În anul 2009, situaţia a revenit la normal. Este interesant de remarcat faptul că volumul suplimentar al bancnotelor intrate în circulaţie în anul 2008 nu a fost încă returnat băncilor centrale naţionale din zona euro, ceea ce indică faptul că locuitorii ţărilor din şi din afara zonei euro deţin în continuare aceste bancnote.
În mod similar, valoarea şi numărul monedelor euro în circulaţie au urmat, de asemenea, o traiectorie ascendentă constantă începând cu anul 2002. La finele anului 2010, se aflau în circulaţie 93 de miliarde de monede euro în valoare de 22 de miliarde EUR. Ponderea monedelor cu valoare mică, respectiv a monedelor de 1 cent, 2 cenţi şi 5 cenţi, în numărul total al monedelor aflate în circulaţie a crescut progresiv până la aproximativ 60%.
Dintre cele şapte cupiuri, bancnotele cu valoare mică şi medie sunt cel mai des utilizate pentru plăţile zilnice. Acestea sunt emise, de regulă, prin intermediul distribuitoarelor automate de numerar. Bancnotele cu valoare mare (bancnotele de 200 EUR şi 500 EUR) permit populaţiei să deţină sume mari în numerar. Acestea servesc în special ca mijloace de tezaurizare, dar sunt utilizate şi pentru achiziţionarea de articole scumpe.
În graficele de mai jos sunt prezentate cifrele privind circulaţia celor şapte cupiuri. La finele anului 2010, se aflau în circulaţie aproximativ 6 miliarde de bancnote de 50 EUR, care reprezentau aproximativ 40% din totalul bancnotelor în circulaţie şi o treime din valoarea totală a acestora. Bancnotele de 500 EUR, cu o valoare totală de 288 de miliarde EUR, au deţinut aproximativ o treime din valoarea totală a bancnotelor euro în circulaţie.
Bancnotele euro nu sunt utilizate exclusiv de locuitorii ţărilor din zona euro. Euro este o monedă internaţională, prin urmare există bancnote euro care ajung şi rămân în afara zonei euro.
Potrivit celor mai recente date statistice, se estimează că locuitorii ţărilor din afara zonei euro deţin între 20% şi 25% din valoarea bancnotelor euro în circulaţie. Cererea de bancnote euro în ţările din afara zonei euro a crescut semnificativ în urma amplificării turbulenţelor pe pieţele financiare în luna octombrie 2008 şi a fost considerabil mai mare în ţările Europei de Est care nu fac parte din zona euro şi ale căror monede naţionale s-au depreciat faţă de euro. Aceste bancnote rămân în circulaţie, ceea ce indică faptul că sunt păstrate de rezidenţii ţărilor din afara zonei euro.
Bancnotele urmează un circuit specific la nivelul economiei. Băncile centrale emit bancnote pentru băncile comerciale, acestea din urmă eliberându-le ulterior prin intermediul distribuitoarelor automate de numerar. Populaţia le cheltuieşte în magazine, la piaţă şi în alte locuri, bancnotele fiind depozitate de comercianţi şi alţi agenţi economici la băncile cu care aceştia lucrează. Băncile le retransmit băncii centrale, care le verifică autenticitatea şi calitatea.
Organizarea circuitului de aprovizionare cu numerar diferă de la o ţară la alta şi depinde de:
Din aceste motive, în ţările din zona euro nu poate fi aplicat un model „universal” pentru organizarea circuitului numerarului la nivel naţional.
În pofida acestor diferenţe, obiectivul Eurosistemului este în continuare acela de a asigura o mai mare convergenţă a serviciilor cu numerar oferite de băncile centrale din zona euro. Sunt consultaţi factorii implicaţi atât la nivel naţional, cât şi la nivel european. Un grad mai înalt de armonizare şi integrare le va permite acestora să obţină beneficii mai mari din utilizarea monedei unice.
Autenticitatea şi un nivel înalt de calitate a bancnotelor reprezintă condiţii sine qua non pentru ca utilizatorii să aibă încredere în acestea. Prin urmare, înainte de a le pune în circulaţie, băncile centrale din zona euro verifică bancnotele pentru a se asigura că acestea sunt autentice şi nu sunt prea deteriorate sau murdare.
Băncile centrale naţionale (BCN) deţin aparate automate de procesare a bancnotelor, care verifică bancnotele în momentul primirii acestora. Aparatele sortează bancnotele în vederea menţinerii unor standarde calitative ridicate. În anul 2010, BCN au identificat aproximativ 5,8 miliarde de bancnote ca fiind necorespunzătoare pentru a rămâne în circulaţie şi, prin urmare, le-au înlocuit. Bancnotele murdare sau deteriorate sunt distruse.
