Fiind o instituţie conştientă de necesitatea protejării mediului, BCE depune eforturi pentru utilizarea prudentă a resurselor naturale, pentru menţinerea calităţii mediului înconjurător şi pentru protecţia sănătăţii umane în cadrul procesului de producţie şi furnizare a bancnotelor euro.
BCE a realizat, încă din 2003, o evaluare în vederea identificării impactului de mediu al bancnotelor euro şi a posibilităţii îmbunătăţirii produsului sau proceselor, din acest punct de vedere. Fiind produse de uz cotidian, bancnotele euro au fost comparate cu două alte produse şi servicii folosite zilnic: conducerea unui automobil şi aprinderea unui bec de 60 W.
În urma evaluării, impactul pe care bancnotele euro îl au asupra mediului înconjurător pe întreaga durată a ciclului lor de viaţă este echivalent cu cel exercitat de un automobil condus pe o distanţă de un kilometru de către un cetăţean european sau cel al unui bec de 60 W, lăsat aprins timp de o jumătate de zi.
Studiul s-a realizat în conformitate cu standardul international ISO 14040 ff. şi a acoperit întregul ciclu de viaţă al bancnotelor – de la producere, depozitare şi circulaţie, până la tratamentul la final de ciclu.
Evaluarea a avut la bază date de proces colectate de la un total de 31 de furnizori de bancnote euro, date specifice privind materiile prime folosite şi documentaţia referitoare la procedurile standard, precum producerea de electricitate sau transportul – cele mai multe provenind din baza de date Ecoinvent 2000. De asemenea, s-a întemeiat pe o producţie totală de bancnote în 2003 de aproximativ 3 miliarde, în toate cupiurile, având o greutate totală de aproximativ 2 500 de tone.
susBancnotele euro sunt sigure: rezultatele diferitelor teste confirmă faptul că bancnotele euro respectă toate regulamentele UE privind o gamă largă de substanţe chimice prezente în bancnote. Toate substanţele găsite prezintă o concentraţie cu mult sub limitele stabilite.
Chiar înainte de a fi lansate în ianuarie 2002, bancnotele euro au fost testate împotriva unor posibile riscuri de toxicitate orală acută, iritaţii ale pielii şi genotoxicitate. În absenţa regulamentelor specifice pentru bancnote, testele au fost efectuate conform standardului ISO 10993 – partea a treia. Testele confirmă faptul că bancnotele euro nu provoacă niciunul dintre riscurile menţionate mai sus.
În plus, BCE a evaluat riscurile generale la adresa sănătăţii şi a siguranţei, legate de producerea şi folosirea bancnotelor euro. Analize extinse de laborator realizate pe mostre reprezentative au demonstrat fie faptul că nu există dovezi privind prezenţa multor substanţe periculoase în bancnotele euro, fie că astfel de substanţe au fost detectate în concentraţii foarte scăzute, sub limitele legale, precum cele impuse în cazul produselor alimentare sau al produselor care vin zilnic în contact cu corpul uman.
Din 2001, Eurosistemul a fost abordat cu privire la o varietate de substanţe (detalii sunt prezentate mai jos). În toate cazurile, fie concentraţia s-a situat la un nivel minim, fără a reprezenta astfel vreun risc pentru sănătate, fie substanţa respectivă nu a fost deloc găsită.
În luna februarie 2002, revista germană „Öko-Test” a publicat un articol privind prezenţa compuşilor de staniu organic din bancnotele euro, în următoarele concentraţii:
TBT este folosit în multe produse cotidiene. Este un stabilizator utilizat pentru materiale plastice, iar în cantităţi mari este considerat periculos. Doza zilnică acceptabilă (ADI) de TBT pentru o persoană este de 0,25 μg/kilogram greutate/zi. Prin urmare, o persoană care cântăreşte 75 kg trebuie să înghită câteva mii de bancnote în fiecare zi, pe durata întregii sale vieţi, pentru a absorbi o cantitate de TBT apropiată de ADI. Deşi ipoteza nu este realistă, în anul 2002, BCE a hotărât totuşi ca TBT să fie eliminat din toate materiile prime folosite în producerea bancnotelor euro, pentru a elimina orice îngrijorare publică privind prezenţa elementelor toxice.
Publicaţiile din presă din anul 2003 au indicat că bancnotele euro erau imprimate pe un tip de hârtie ce conţinea o concentraţie ridicată de fibre de bumbac modificat genetic.
Bancnotele euro sunt tipărite pe hârtie fabricată 100% din celuloză. Fibrele de bumbac folosite pentru bancnote sunt de acelaşi tip cu cele utilizate în producţia de textile pentru îmbrăcăminte. Toate fabricile de hârtie implicate în producerea de bancnote euro folosesc fibre de bumbac pieptănat ca materie primă. Acestea sunt achiziţionate pe piaţa liberă ca deşeuri din filatură, fie direct din partea reprezentanţilor industriei textile, fie din partea companiilor de salubrizare sau a agenţilor intermediari. Prin urmare, este posibil ca materiile prime folosite în producerea hârtiei pentru bancnotele euro – la fel ca şi cele folosite pentru producerea de textile – să conţină fibre de bumbac modificat genetic.
Cu toate acestea, procesul de producere a hârtiei pentru bancnotele euro implică anumite tratamente chimice şi fizice care îndepărtează proteinele afectate de modificarea genetică. Analizele detaliate de laborator care au fost efectuate au arătat că hârtia şi bancnotele euro nu conţin nicio structură modificată genetic detectabilă.
În 2003, o bancă centrală naţională din Eurosistem a fost contactată cu privire la o posibilă reacţie alergică la colofoniu, substanţă presupusă a fi prezentă în bancnotele euro. Colofoniul este o substanţă folosită în mod frecvent pentru a îmbunătăţi caracteristicile de imprimare ale articolelor de papetărie şi ale hârtiei pentru tipărire. Teste ulterioare de laborator au confirmat faptul că nu există nicio indicaţie cu privire la prezenţa colofoniului în bancnotele euro.
În 2005, o bancă centrală naţională din Eurosistem a fost contactată cu privire la o posibilă reacţie alergică la p-fenilendiamina prezentă în bancnotele euro. P-fenilendiamina este folosită, printre altele, ca şi compus al vopselelor de păr.
Testele de laborator ulterioare au indicat o concentraţie maximă de p-fenilendiamina în bancnotele euro de 0,182 mg/kg, adică 1/300 000 din concentraţia maximă permisă conform legislaţiei UE aplicabile produselor cosmetice. În concordanţă cu opinia specialiştilor consultaţi în această privinţă, prezenţa substanţei într-o concentraţie atât de mică ar exclude orice impact asupra sănătăţii publice.
În 2006, o bancă centrală naţională din Eurosistem a fost contactată cu privire la o posibilă reacţie alergică la glutaral (glutaraldehidă), presupus a fi prezent în bancnotele euro. Glutaraldehida se foloseşte ca dezinfectant şi aditiv pentru conservare de lungă durată. În urma unei investigaţii amănunţite s-a ajuns la concluzia că nu există dovezi privind prezenţa glutaralului în bancnotele euro.
În 2002, BCE a fost contactată cu privire la o posibilă reacţie alergică la sulfatul de nichel prezent în bancnotele euro.
Este foarte dificilă efectuarea unei analize specifice a sulfatului de nichel, din cauza structurii chimice a nichelului şi a produselor derivate din acesta. Cu toate acestea, conţinutul de „nichel total” şi de „produse derivate din nichel” a fost supus examinării. Concentraţia totală detectată în bancnotele care nu au fost puse în circulaţie a fost de 2,4 mg/kg de bancnote. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a estimat o doză zilnică acceptabilă de 0,005 mg de nichel pe kilogram de greutate corporală, pe zi. Această – foarte strictă – indicaţie înseamnă că, deşi o persoană care cântăreşte 75 kg ar putea înghiţi mai mult de o sută de bancnote euro în fiecare zi, cantitatea de nichel total ingerată s-ar situa totuşi sub limita tolerabilă.
susPentru a-şi menţine angajamentul asumat cu privire la mediul înconjurător, BCE dezvoltă în prezent două sisteme de monitorizare pentru Eurosistem. Primul este un sistem de management de mediu bazat pe standardul ISO 14001 pentru lanţul complet de distribuire a bancnotelor. BCE dezvoltă acest sistem în cooperare cu industria de producţie a bancnotelor. Un al doilea sistem va acoperi aspectele privind sănătatea şi siguranţa, legate de producerea şi folosirea bancotelor euro. Acesta se va baza, de asemenea, pe standardele convenite de comun acord, la nivel internaţional. Ambele sisteme ar trebui să fie puse integral în aplicare în locaţiile de producţie, până în anul 2010.
Instalarea acestor sisteme de monitorizare este preventivă. Acestea se bazează pe ultimele evoluţii în domeniul mediului şi al sănătăţii, asigurând că bancnotele euro respectă în continuare toate standardele aplicabile.
sus
